Prima informație utilă, înainte de orice tabel: majoritatea „problemelor de somn" ale copiilor mici nu sunt probleme. Sunt așteptări care nu corespund biologiei.
Un bebeluș care se trezește de trei ori pe noapte la cinci luni face exact ce e proiectat să facă. Faptul că vecinul spune că al lui doarme opt ore neîntrerupt înseamnă, cel mai probabil, că vecinul nu îl aude — sau nu spune tot.
Câte ore, pe vârste
Recomandările orientative ale Academiei Americane de Medicină a Somnului, pe 24 de ore, incluzând somnul de zi:
| Vârstă | Total |
|---|---|
| 0-3 luni | 14-17 ore |
| 4-12 luni | 12-16 ore |
| 1-2 ani | 11-14 ore |
| 3-5 ani | 10-13 ore |
| 6-12 ani | 9-12 ore |
| 13-18 ani | 8-10 ore |
Intervalele sunt largi din motive reale. Un copil care doarme 11 ore și e vesel, atent și crește normal nu are nevoie de 13 pentru că scrie undeva.
Criteriul practic nu e numărul de ore, ci cum e copilul ziua.
Trezirile nocturne sunt normale
Toți oamenii se trezesc scurt între ciclurile de somn, de mai multe ori pe noapte. Adulții nu-și amintesc, pentru că se readorm singuri.
Un bebeluș care nu a învățat încă să facă asta va semnala. Nu e un defect — e o etapă de dezvoltare care se rezolvă la vârste foarte diferite de la copil la copil.
Când dispar trezirile? Nu există un termen fix. O parte semnificativă dintre copiii de un an încă se trezesc noaptea, iar asta e în intervalul obișnuit. Presiunea socială de a avea un copil care „doarme toată noaptea" la șase luni nu e susținută de date.
Regresiile
Perioade în care un copil care dormea bine începe brusc să se trezească. Apar în jurul unor salturi de dezvoltare — 4 luni, 8-10 luni, 12 luni, 18 luni, 2 ani — deși nu la toți copiii și nu la fix aceste vârste.
Regresia de la 4 luni e diferită de restul. Nu e o regresie, e o maturizare permanentă: arhitectura somnului se schimbă și devine mai apropiată de cea adultă, cu mai multe treziri între cicluri. Nu se „întoarce" cum era — se stabilizează într-o formă nouă.
Durata obișnuită a unei regresii: două până la șase săptămâni.
Ce funcționează, indiferent de vârstă
Rutina, mai mult decât orice tehnică. Aceleași trei-patru acțiuni, în aceeași ordine, la aceeași oră: baie, pijama, o carte, lumina stinsă. Previzibilitatea semnalează creierului ce urmează.
Ora de culcare mai devreme, contraintuitiv. Un copil supraobosit adoarme mai greu, nu mai ușor — oboseala excesivă crește cortizolul. Dacă adoarme greu și se trezește des, prima încercare merită să fie culcatul cu 30 de minute mai devreme.
Fără ecrane cu o oră înainte. Valabil de la orice vârstă la care există ecrane.
Adormirea în pat, nu în brațe. Copiii se readorm în condițiile în care au adormit. Cine adoarme în brațe le va cere la fiecare trezire — ceea ce e perfect în regulă dacă îți convine, și e sursa problemei dacă nu.