Coaching-ul e pentru oamenii care funcționează, dar nu în direcția pe care o vor. Ai un job bun și senzația clară că nu e al tău. Ai amânat de trei ani o decizie. Îți propui aceleași lucruri în fiecare ianuarie și le abandonezi în martie.
Diferența față de terapie e reală și merită spusă direct: terapia se uită în urmă pentru a înțelege, coaching-ul se uită înainte pentru a construi. Un terapeut te va întreba de unde vine tiparul. Un coach te va întreba ce faci marți la ora 9.
E o distincție practică, nu o ierarhie. Dacă starea ta te împiedică să funcționezi — nu dormi, nu te bucuri de nimic, te temi constant — coaching-ul e instrumentul greșit și un coach onest îți va spune asta din prima ședință.