Somnul nu e un comutator, ci rezultatul a două procese care trebuie să se alinieze: presiunea de somn, care se acumulează cu fiecare oră de veghe, și ritmul circadian, care spune corpului când e noapte. Insomnia de adormire apare de obicei când al treilea factor — activarea — e prea mare ca să lase primele două să lucreze.
Ce ține activarea sus: gânduri de rezolvat, un ecran cu lumină și conținut stimulant, cafeaua de la ora patru (cafeina are un timp de înjumătățire de circa cinci-șase ore, deci jumătate e încă în corp la nouă seara), alcoolul, care ajută la adormire și fragmentează a doua parte a nopții.
Peste toate se adaugă un mecanism specific: anxietatea de performanță a somnului. După câteva nopți proaste, patul devine locul unde te lupți. Corpul învață asocierea, iar simpla intrare în dormitor produce activare. De aici paradoxul cunoscut: adormi pe canapea și te trezești complet când te muți în pat.