Amorțeala e o formă de protecție. Când intensitatea emoțională depășește ce poate fi procesat — brusc, într-o traumă, sau lent, într-un stres prelungit — sistemul reduce amplitudinea. Nu selectiv: se stinge tot, inclusiv bucuria.
De aici vine partea care sperie cel mai mult: oamenii descriu că își privesc propria viață printr-un geam. Știu că ar trebui să simtă ceva la o veste bună și nu simt. Iar absența reacției produce vinovăție — singura emoție care mai trece.
E important că nu e permanentă și nu e o schimbare de caracter. E un prag ridicat, care coboară înapoi când încărcătura scade sau când e lucrat direct.