Prima distincție e cea pe care o face și medicul: vertijul, în care lumea sau tu te învârți, indică de obicei o cauză vestibulară. Amețeala nespecifică — plutire, instabilitate, cap ușor, senzația că nu ești complet acolo — e cea despre care e vorba aici și are un spectru mult mai larg de cauze.
Mecanismul legat de anxietate e concret și fiziologic. Sub stres, respirația devine mai rapidă și mai superficială, adesea fără ca persoana să observe. Se elimină mai mult dioxid de carbon decât e produs, iar scăderea lui produce vasoconstricție cerebrală — vasele din creier se îngustează ușor. Rezultatul e amețeală, furnicături în degete și în jurul gurii, vedere ușor tulbure. E o reacție complet reversibilă și complet reală.
Ce o transformă în problemă e interpretarea. Amețeala e alarmantă, alarma accelerează respirația, respirația accelerată accentuează amețeala. Bucla e rapidă și e miezul multor atacuri de panică.
Al doilea mecanism e amețeala posturală perceptuală persistentă — un diagnostic real, care apare adesea după un episod vestibular rezolvat: sistemul de echilibru rămâne pe monitorizare crescută, iar hipervigilența la propria stabilitate produce exact instabilitatea de care se teme.