Terapeut familie în București

Mama Mariei s-a întors din Italia după 9 ani. Maria avea 6 când a plecat, 15 când s-a reîntors. În aeroport, mama a îmbrățișat o adolescentă pe care o știa din poze. Maria a îmbrățișat o femeie care era „mama" doar prin nume. Acest articol e pentru familiile care se rentâlnesc după luni-ani de separare. Procesul e mai complex decât pare. Conform unei sinteze a Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM, 2019), 30-40% dintre reunificările familiale eșuează în primii 2 ani — copiii revin la bunici sau pleacă din casă timpuriu. Iar eșuarea nu înseamnă lipsă de iubire. Înseamnă lipsă de pregătire. De ce reunificarea e atât de grea Patru forțe se ciocnesc: 1. Atașament reformat Copilul care a fost crescut de bunici a format atașament principal cu ei . Părintele plecat a devenit figură secundară — iubită prin imagini, nu prin prezență cotidiană. La revenire, părintele așteaptă atașamentul de odinioară. Nu e acolo. Nu pentru că copilul nu-l iubește — pentru că atașamentul s-a reorganizat în absența lui. 2. Roluri schimbate În anii de absență: - Copilul a maturizat fără părinte. Adesea s-a transformat într-un mini-adult — preluând responsabilități, decizii, uneori și emoțional. - Părintele s-a transformat și el —…