Sari la conținutul principal

Somatizare

Suferința psihică exprimată prin simptome fizice reale — dureri, tensiune, probleme digestive — fără o cauză medicală care să le explice complet.

Cuvântul cel mai important din definiție e reale. Somatizarea nu înseamnă că inventezi, că exagerezi sau că e „doar în capul tău”. Durerea e prezentă, măsurabilă în comportament, și doare exact cât spui că doare.

Mecanismul e fiziologic. Stresul prelungit menține tensiune musculară, modifică motilitatea digestivă prin axa intestin-creier, crește sensibilitatea la durere și dereglează somnul — care la rândul lui amplifică durerea. Nimic din lanțul ăsta nu e imaginar.

E deosebit de frecventă în contexte unde suferința psihică e stigmatizată. Când „mă doare stomacul” e o propoziție acceptabilă și „sunt deprimat” nu e, corpul devine canalul disponibil. De aceea somatizarea e mai des raportată acolo unde conversația despre sănătate mintală e mai grea — nu pentru că oamenii de acolo suferă altfel.

Cu ce se confundă

Se confundă cu simularea, care e conștientă și are un scop — somatizarea nu e nici una, nici alta. Se confundă și cu anxietatea de sănătate, care e preocuparea că simptomul înseamnă o boală gravă; poți avea somatizare fără nicio îngrijorare de acest fel. Cel mai important: somatizarea nu se diagnostichează prin excludere grăbită. Un simptom nou merită o evaluare medicală completă întâi.

Termeni înrudiți

Metode care lucrează cu asta

De citit mai departe

Definițiile de aici sunt informative. Nu înlocuiesc o evaluare făcută de un specialist și nu sunt suficiente pentru un autodiagnostic.

Ai recunoscut ceva?

Un termen dintr-un dicționar nu e un diagnostic. Dacă îți sună familiar și te afectează, un apel de 15 minute e cel mai simplu mod de a afla ce urmează.

Programează un apel gratuit