Confuzia e frecventă și are consecințe practice: oamenii ajung la specialistul greșit și pleacă cu impresia că „nu a ajutat”.
Psihiatrul a terminat medicina și s-a specializat în psihiatrie. Poate pune diagnostice, poate prescrie medicamente și poate emite documente medicale. Unii psihiatri fac și psihoterapie, dacă au făcut separat o formare, dar mulți nu — consultațiile lor sunt mai scurte și centrate pe simptome și pe tratament.
Psihoterapeutul a făcut o formare de câțiva ani într-o metodă anume — cognitiv-comportamentală, psihodinamică, sistemică, gestalt — care include terapie personală și supervizare. Lucrează prin conversație structurată, pe termen mediu sau lung. Nu prescrie medicamente.
Psihologul clinician poate face evaluare psihologică, testare și consiliere. Fără o formare separată de psihoterapie, nu face psihoterapie propriu-zisă.
Practic: dacă simptomele sunt severe — nu poți funcționa, nu dormi de săptămâni, apar gânduri de a-ți face rău — începe cu psihiatrul. Dacă vrei să înțelegi și să schimbi un tipar, mergi la psihoterapeut. Cele două nu se exclud: pentru depresia moderată spre severă, combinația medicament plus psihoterapie are rezultate mai bune decât oricare dintre ele singură.
Un detaliu de verificat, indiferent de titlu: dreptul de liberă practică. Titlul singur nu spune dacă persoana e acreditată să lucreze.