O compulsie e răspunsul la o obsesie. Gândul produce anxietate, ritualul o scade, iar scăderea întărește ritualul. Bucla se numește întărire negativă și e unul dintre cele mai puternice mecanisme de învățare pe care le are creierul.
Problema e că ritualul furnizează și o explicație falsă: nu s-a întâmplat nimic rău pentru că am verificat. Așa, persoana nu află niciodată că nu s-ar fi întâmplat nimic oricum, iar convingerea rămâne netestată la infinit.
Multe compulsii sunt invizibile. Verificarea aragazului se vede; repetarea mentală a unei conversații, numărarea, rugăciunea silențioasă, căutarea de reasigurare la prieteni sau pe internet — nu. Cine își descrie problema doar prin ritualuri vizibile subestimează de obicei cât timp îi ia.
Tratamentul cu cele mai bune dovezi e expunerea cu prevenirea răspunsului: contactul deliberat cu ce declanșează anxietatea, fără efectuarea ritualului. E inconfortabil prin construcție, se face gradat, și funcționează pentru că sparge exact legătura care întreține problema.