Sari la conținutul principal

Distorsiuni cognitive

Tipare de gândire sistematic inexacte care apar la toată lumea, dar se înmulțesc în anxietate și depresie. Nu sunt greșeli de logică — sunt scurtături care merg prost.

Conceptul vine de la Aaron Beck, fondatorul terapiei cognitive, și e coloana vertebrală a TCC. Ideea de bază: mintea folosește scurtături ca să proceseze rapid, iar sub încărcătură emoțională scurtăturile se sistematizează în direcția stării.

Cele mai frecvente:

  • Gândire în alb și negru — succes total sau eșec total, fără nimic între.
  • Suprageneralizare — un eveniment devine „întotdeauna” sau „niciodată”.
  • Citirea gândurilor — presupui ce crede celălalt și acționezi ca și cum ai ști.
  • Catastrofizare — saltul la cel mai rău scenariu, tratat ca cel mai probabil.
  • Personalizare — presupui că reacția altcuiva e despre tine.
  • Filtrare — reții exclusiv elementul negativ dintr-un ansamblu.
  • Raționament emoțional — „simt că e adevărat, deci e adevărat.”

Nu se lucrează prin a le eticheta corect, ci prin a le testa: ce dovezi există, ce alternativă la fel de plauzibilă există, ce s-a întâmplat de fapt data trecută.

Cu ce se confundă

Se confundă cu gândirea negativă în general, dar distorsiunile pot fi și pozitive — optimismul nerealist e tot o distorsiune. Se confundă și cu a avea dreptate: dacă gândul „o să fiu concediat” are dovezi reale, nu e o distorsiune, ci o evaluare corectă, iar terapia trece atunci la „bine, și dacă se întâmplă, care e planul?”. Criteriul nu e cât de neplăcut e gândul, ci cât de exact.

Termeni înrudiți

Metode care lucrează cu asta

De citit mai departe

Definițiile de aici sunt informative. Nu înlocuiesc o evaluare făcută de un specialist și nu sunt suficiente pentru un autodiagnostic.

Ai recunoscut ceva?

Un termen dintr-un dicționar nu e un diagnostic. Dacă îți sună familiar și te afectează, un apel de 15 minute e cel mai simplu mod de a afla ce urmează.

Programează un apel gratuit