Conceptul vine de la Aaron Beck, fondatorul terapiei cognitive, și e coloana vertebrală a TCC. Ideea de bază: mintea folosește scurtături ca să proceseze rapid, iar sub încărcătură emoțională scurtăturile se sistematizează în direcția stării.
Cele mai frecvente:
- Gândire în alb și negru — succes total sau eșec total, fără nimic între.
- Suprageneralizare — un eveniment devine „întotdeauna” sau „niciodată”.
- Citirea gândurilor — presupui ce crede celălalt și acționezi ca și cum ai ști.
- Catastrofizare — saltul la cel mai rău scenariu, tratat ca cel mai probabil.
- Personalizare — presupui că reacția altcuiva e despre tine.
- Filtrare — reții exclusiv elementul negativ dintr-un ansamblu.
- Raționament emoțional — „simt că e adevărat, deci e adevărat.”
Nu se lucrează prin a le eticheta corect, ci prin a le testa: ce dovezi există, ce alternativă la fel de plauzibilă există, ce s-a întâmplat de fapt data trecută.