Termenul a apărut în mediile de tratament al dependențelor, pentru partenerii persoanelor cu alcoolism, și s-a extins de atunci la orice relație în care o persoană își organizează viața în jurul stării celeilalte.
Miezul nu e grija — grija e sănătoasă. Miezul e dependența de rolul de îngrijitor pentru a te simți valoros. De aici vine tiparul recognoscibil: dificultate uriașă în a spune nu, vinovăție intensă când te ocupi de tine, senzația de a fi indispensabil, și o toleranță crescândă la comportamente pe care nu le-ai accepta de la nimeni altcineva.
O parte deloc confortabilă: ajutorul repetat poate întreține exact problema pe care încearcă să o rezolve. Cine acoperă consecințele altcuiva le amână, iar amânarea consecințelor e principalul motiv pentru care o dependență se prelungește.
Termenul nu e un diagnostic și nu apare în DSM-5 sau ICD-11. E o descriere clinică utilă, dar folosit ca etichetă devine repede o acuzație adusă persoanei care încearcă să ajute.